Ce parte a creierului controlează emoțiile? Și cum afectează stresul cronic creierul?

Creierul este un organ complex care controlează multe funcții diferite, inclusiv emoțiile. Emoțiile sunt controlate de sistemul limbic, care este situat în mijlocul creierului. Sistemul limbic include amigdala, hipocampul și alte structuri. Stresul cronic poate afecta creierul în multe feluri. Poate deteriora hipocampul, care este important pentru memorie și învățare. Stresul poate duce, de asemenea, la modificări ale amigdalei, care pot provoca teamă și anxietate. Stresul cronic poate provoca, de asemenea, modificări în cortexul prefrontal, care pot afecta luarea deciziilor și funcția executivă.

Sentimentele noastre nu sunt acolo pentru a fi alungate sau cucerite. Sunt acolo pentru a fi implicați și exprimați cu imaginație și inteligență.

– T.K. Coleman, educator

Creierul uman este una dintre cele mai complexe rețele din univers.

Este uimitor să ne gândim că această masă formată din peste 86 de miliarde de neuroni (celule cerebrale) a evoluat de-a lungul timpului și este compusă din trei structuri sau rețele cerebrale distincte care au apărut de-a lungul căii evolutive a omenirii.

Conform teoriei Triune Brain, aceste trei zone distincte ale creierului pot fi considerate ca trei creiere într-unul:

1 – Creierul primitiv:

(sursa: Chuck Pettis via Medium)

Cunoscută drept cea mai veche structură a creierului reptilian și supraveghează funcțiile noastre cele mai de bază, cum ar fi ritmul cardiac, temperatura corpului, tensiunea arterială, digestia, somnul și ritmul respirator.

Este compus din trunchiul cerebral – la baza capului – și este conectat la măduva spinării.

2 – Creierul emoțional:

(sursa: study.com)

Cunoscută sub numele de sistemul limbic, această parte a creierului supraveghează învățarea, memoria, procesarea emoțiilor și activează răspunsul de luptă sau fuga (răspuns la stres) ca reacție la pericolele percepute, situațiile dureroase și amenințările.

Această rețea se găsește în creierul mijlociu (sub creier).

Creierul limbic controlează emoțiile și influențează sistemul endocrin (hormonale) și sistemulsistem nervos autonom.

Următoarele fac parte din sistemul limbic:

Hipocampul:

Ne ajută să rămânem în momentul prezent, ajutând la transformarea memoriei pe termen scurt în memorie pe termen lung.

Hipotalamus:

Interacționează cu sistemul endocrin (sistemul hormonal) pentru a menține homeostazia (echilibrul corporal).

Hipotalamusul lucrează îndeaproape cu glanda pituitară – o glandă endocrină care reglează hormoni precum hormonii de stres și oxitocina, numită hormonul dragostei.

talamus:

Acționează ca o stație de releu bidirecțională care prelucrează și direcționează informațiile de la măduva spinării la creierul mijlociu și până la creier și apoi de la creier în jos pe măduva spinării către sistemul nervos.

Talamusul joacă un rol important în circuitul de procesare a informațiilor legat de gândurile și reacțiile tale anxioase.

În acest context, vă puteți gândi la Thalamus ca la o „stație de comutare” sau o „poartă de filtrare” a cărei sarcină este să distribuie fiecare informație primită din lumea exterioară.

Thalamus colectează tot ceea ce simțurile tale captează din mediul tău, cu excepția aportului tău olfactiv – tot ce vezi, auzi, gusti și pipăi. (1)

După ce a primit semnalele de la ochi, urechi, limbă și piele, transmite aceste informații către ambele căi, cortexul cerebral (partea cea mai exterioară a creierului) și amigdala.

Girusul cingular:

Această zonă a creierului este implicată în procesarea emoțională și reglarea comportamentului.

Amigdala:

Amigdala construiește realitatea bazată pe modele emoționale din trecut, care vă colorează percepțiile și reacțiile actuale.

cuib de șezlonguri

Experiențele emoționale puternice devin istoria emoțională a corpului tău.

Aceste istorii emoționale vor condiționa modul în care te simți și reacționezi la situații de acum.

Poți funcționa ca un ecran divizat, mintea ta rațională sau conceptuală spunând un lucru și sentimentele tale alta din cauza istoriilor emoționale stocate.

– Doc Childre și Deborah Rozman, Transformarea anxietății: soluția HeartMath pentru a depăși frica și grijile și pentru a crea liniște

Theamigdala(alias amigdaloid) este o serie de circuite neuronale în formă de migdale situate adânc în lobul temporal al creierului.

Această parte a creierului controlează plăcerea/frica de reflexe și răspunsuri emoționale.

Diverse studii fMRI cu neuroimagini (imagini prin rezonanță magnetică funcțională) dezvăluie că deteriorarea acestei regiuni a creierului, cum ar fi o leziune sau o boală traumatică a creierului, vă poate afecta procesul de luare a deciziilor, astfel încât veți fi mai probabil să vă asumați riscuri mai mari cu câștiguri potențiale mai mici. (1)

Gândește-te la amigdala ta ca la propriul tău sistem de alarmă încorporat, care se va declanșa ori de câte ori percepe o amenințare sau o situație potențial dureroasă.

Joacă un rol important în apărarea și menținerea dumneavoastră în siguranță și, de asemenea, în zona dumneavoastră de confort.

Este ca un observator la informațiile senzoriale primite - atunci când experimentați o emoție negativă, răspunsul amigdalei este să tragă un semnal de alarmă pentru a vă alerta hipotalamusul.

Amigdala te ține blocat în trecut.

Amigdala ta influențează condiționarea fricii și memoria emoțională.

O amigdală hiperactivă va duce la o stare de reacții cronice bazate pe frică și la activarea subconștientă constantă a băncii tale de memorie emoțională. (2)

Este locul de naștere al reacțiilor noastre emoționale și, ca un câine pavlovian, ne condiționează să continuăm să reacționăm în aceleași moduri vechi și să repetăm ​​aceleași modele vechi.

(Rețetă pentru a te simți frustrat, blocat și copleșit, nu?)

Amigdala poate deturna literalmente alte procese ale creierului.

statul de plată simplu al dădacă

Potrivit neurologului Joseph Ledoux, există mult mai multe conexiuni neuronale de la amigdală la cortex (creierul care gândește) decât invers (3), așa că este logic să nu putem gândi logic când amigdala trage un semnal de alarmă.

3 – Creierul gânditor:

(sursa: Neuroscientifically Challenged)

Situat în partea exterioară a creierului numită cortex cerebral.

Aceasta este cea mai nouă și mai evoluată parte a creierului nostru.

Aceste părți ale creierului sunt cele care permit cortexului nostru prefrontal să experimenteze „gândirea la gândirea noastră” șiconstiinta de sine.

Este ceea ce ne permite să trecem dincolo de impulsurile genunchiului, astfel încât să putem experimenta imaginația,inspirație, și creativitate.

Realizarea supremă a acestui creier gânditor este lobul frontal care ne ajută să obținem o conștientizare mai înaltă și stări mai ridicate de conștiință.

Efectele stresului asupra creierului:

Evenimentele stresante sunt o parte nenegociabilă a vieții.

De fapt, corpul este gata să reziste și chiar să prospere în mijlocul stresului pe termen scurt.

Din păcate însă, în lumea în ritm rapid și în viața de zi cu zi, cei mai mulți dintre noi se confruntă cu niveluri de stres din ce în ce mai mari și niveluri de cortizol (hormonul stresului) în continuă creștere.

Efectele negative ale stresului cronic au fost bine documentate.

Devine larg acceptat acum că stresul cauzează probleme de sănătate, cum ar fi hipertensiune arterială, boli de inimă și chiardisfuncție a sistemului imunitar.

Stresul afectează și sănătatea mintală.

Fără un management adecvat al stresului, acesta se poate transforma în anxietate,tulburare de panica, sau chiar tulburarea de stres post-traumatic (PTSD).

Acest lucru se datorează faptului că în timp stresul modifică funcția creierului.

Stresul cronic face cu adevărat ravagii în mintea noastră.

Stresul poate ucide literalmente celulele creierului.

O singură situație stresantă are puterea de a ucide neuronii din regiunea hipocampului creierului (o zonă legată de memorie și emoție), așa cum a arătat un studiu pe animale. (4)

Stresul cronic micșorează creierul, ceea ce duce la tulburări emoționale și mentale.

Mai exact, stresul micșorează cortexul prefrontal, care este asociat cu luarea deciziilor, gândirea complexă, memoria de lucru, moderarea comportamentului social și controlul atenției. (5)

Mai rău, un creier stresat cronic devine conectat și predispus să fie într-un mod de stres constant, creând astfel un cerc vicios.

Stresul cronic nu numai că micșorează partea creierului nostru asociată cu gândirea superioară, dar s-a demonstrat, de asemenea, că crește dimensiunea amigdalei. (6)

Deoarece amigdala noastră este ca sistemul de alarmă al creierului nostru, trimiterea de semnale de primejdie ori de câte ori sunt percepute amenințări nu este un lucru bun pentru sănătatea noastră mintală.

Acesta este motivul pentru care este atât de important să fii proactiv în ceea ce privește gestionarea stresului.

Respirație,meditaţie, șisănătate mintalăs-a dovedit că toate contribuie la crearea unui mai mult calm interior.

Imparte Cu Prietenii Tai: